© 2025 VideoMan | a lua legatura: info@videoman.gr | Politica de confidentialitate | Termeni de utilizare
'Nu, nu te uita așa la mine... nu te voi face să te simți inconfortabil. Nu mai este necesar. Ştii că acest film ar putea incepe sau se termina cu o lovitura de impunere la Acropole. Sau Jocurile Olimpice. Sau apele albastre şi adânci ale Mării Egee. Sau cu oameni pierde locuri de muncă şi casele lor. Sau altele de dormit în cutii de carton mici. Sau altele de conducere autoturisme de lux. Dar acest lucru nu se întâmplă. Deoarece această pagina nu era ’ t făcute pentru a impresiona, nici să vă şoc. Deoarece aceste cuvinte nu sunt un tipat. Ei ’ re o şoaptă.
Ar putea fi citit acest lucru în limba engleză, sau germană, sau franceză, sau spaniol sau portughez, sau finlandeza. Dar acest lucru a câştigat ’ t se intampla. Pentru că vreau să vă vorbesc limba mea. Acelaşi mod am ’ d ca sa cred in a ta. Orice limbă ai vorbi. În fiecare limbă. Pentru că ei ’ re toate ale noastre. Pentru că am ’ re toţi cetăţenii europeni. Oamenii mândri. Şi noi avem dreptul de a fi diferit. Am oferit ’ re fericit cu toată lumea ’ s fundamentale dreptul la fericire. Oamenii din generaţia mea. Si generatia voastra. Indiferent de ceea ce este. Şi indiferent de sex, sau religie, sau preferinte sexuale este şi fiecare ambiţie şi vis, precum şi. Deoarece dreptul la supravieţuire, la locul de muncă, a optimismul, dreptul de a trăi, în fiecare sens, este reciproc.
Cuvintele mele sunt un apel pentru o îmbrăţişare reciproc. Şi un sincer, un sincer, 'Îmi place să te văd zâmbet'. În anii următori. Că ’ s ce integrarea europeană este vorba. Acum este şansa noastră. Aşa-numita 'generație apatic', 'Generatia Y', generarea de deprivities, Generația'ecran', Generația melancolic, 'generaţia pierdută', poate fi prima generaţie din istoria modernă care va unele zile recita povestea visezi la ceva mai bun. Şi de a face sa se intample. Putem fi acea generatie. Cel mai mandru. Ne grecii au devenit cobai de austeritate. Pentru că am îndrăznit să pună în aplicare. Şi am făcut-o. Din hârtie. Şi încă ne mor. În viaţa. Acum am îndrăznit să fie cobai de speranţă. Pentru o Europă mai corect. Cu o mulţime de munca grea. Cu sinceritate. Împreună. Don ’ t ne lasă în pace. Don ’ t fie frică. Vreau şi pot contribui. Eu pot să suporte. Cât timp am dreptul la zâmbet. Tu?»