Parerea mea este ca sistemele de captare a energiei din valuri cu plutitori au un randament mic. Sigur ca pentru statele de langa oceane, unde sunt valuri mari si pe intinderi vaste problema randamentului nu este chiar imperioasa. Si atunci se pot folosi diverse forme de captatori. In cazul marilor inchise cum este cazul marii Negre, unde valurile de vant sunt in medie mici, se pune stringent imaginarea unor sisteme de mare randament pentru captarea energiei din valuri. Un astfel de sistem ar fi format dintr-o roata hidraulica (de tip banky), de latime mare (cam cat lungimea de creasta a valului) si de diametru mic si avand in fata un concentrator ridicator (pentru valurile mici), ca o palnie care ridica si valul din adancimea apei. Inaltimea de ridicare a apei este mica, dar circuland un volum mare de apa ar asigura puterea necesara care sa actioneze niste tandeme de pompe cu membrana care sa ridice apa la o inaltime convenabila pentru actionarea in regim continuu a turbinei care antreneaza generatorul in sarcina. Deasupra rotii hidraulice, cu axa lunga de vre-o 5-6 m si diametru cam de 0,5-1 m, pozitionata orizontal, imediat deasupra nivelului apei, se plaseaza digul, cu un plan usor inclinat, pe care este aruncata apa valurilor mari, de furtuna, plan (parapet) care conduce apa in cadere in paletele rotii. In felul acesta sunt valorificate si valurile mari, care desi sunt rare, vin cu multa energie, care daca nu ar fi absorbita intr-un fel, ar avea efect eroziv puternic asupra tarmului. De aceea astfel de sisteme este rentabil sa se instaleze, acolo unde se impune protectia tarmului de eroziunea puternica a valurilor. Un dig energetic, format de insiruirea paralela cu tarmul a numeroase astfel de sisteme, ar produce un curent de apa insemnat, intr-un canal suspendat chiar pe coronamentul digului. Curent de apa care ar alimenta in regim continuu turbina de lucru. Astfel digul, pe langa rolul de protectie a tarmului de eroziunea marina, ar fi si sursa energetica. Cred ca numai asa ar putea interesa antreprenorii energeticieni sa investeasaca in niste constructii voluminoase si scumpe, in care totusi castigul energetic este mic, fiindca valurile de la marea Neagra, in medie sunt de mica energie.
Alta idee ar fi ca lantul de roti hidraulice cuplate intre ele, sa antreneze, prin intermediul unui multiplicator de turatie, un generator de mare putere, care ar furniza la borne o putere (energie) variabila, (proportionala) cu puterea medie a valurilor. Aceasta putere ar alimenta electrolizoare, care pot functiona si in regim variabil al energiei. Electrolizoarele produc hidrogen si oxigen, care ar putea fi folosite in uzine chimice, la prepararea combustibililor sintetici cum ar fi propanul. Aceasta ar fi o forma chimica stabila de stocare a energiei. Acest sistem ar fi mai economic deoarece elimina canalul adductor suspendat pe coronamentul digului precum si turbina de lucru.
Un alt sistem de captare a energiei din valuri ar elimina rotile hidraulice foarte mari care sunt de fapt tot atatea turbine si sunt foarte scumpe. Rotile hidraulice de mari dimensiuni, ar fi inlocuite cu niste palete pendulare, care pot fi mai usor construite la dimensiunea valurilor. Paletele, de dimensiunea valului, ar pendula in niste alveole cu profil de arc la 90 de grade. In fata paletelor ar fi, sub apa un taluz ridicator de val si deasupra apei un parapet, director de val, inclinat la 45 de grade. Paletele, in pendularea lor, ar actiona niste pompe de injectie, care injecteaza apa cu presiune intrun tub de presiune. In tubul de presiune se formeaza deasupra apei o perna de aer comprimat la presiune de 10-12 atmosfere, ceeace ar echivala cu o conducta fortata, cu o inaltime de cadere a apei de 100-120 de metri. Din tubul de presiune apa este trimisa intro turbina Pelton, care antreneaza generatorul in regim constant. Deci tubul de presiune, la care sunt racordate toate pompele de injectie din componenta digului energetic, constituie sistemul integrator al energiei discontinue a valurilor.
Ma gandesc ca ati putea transmite ideea digului energetic, care functioneaza pe principiul pompei peristaltice, la un institut de proiectari de diguri marine. Ma gandesc ca un astfel de dig, care este totusi o structura complexa, ar consuma mai putine materiale de constructie si ar permite chiar o exploatare industriala a energiei valurilor. Fiindca ar putea lucra pe o lungime mare de valuri. si ar putea capta si valurile mici si valurile mari de furtuna. Zic ca pentru un val de furtuna de 2 m inaltime, creasta valului ar fi de 1 m deasupra nivelului apei. Sectiunea tronsonului, plasat imediat sub nivelul apei, ar fi deci de 1 m^2. Pe peretele dinspre laguna sunt decupari de sectiune mare, acoperite de supapele de admisie a apei in sacul deformabil. Supapele trebuiesc astfel dimensionate si profilate, incat sa fie usoare si rezistente la presiunea apei si sa asigure umplerea sacului, cu apa din laguna, in timpul scurt al retragerii valului incident. In fata galeriei prin care este inpinsa apa, de catre presiunea valurilor, intro sectiune egala, tot de 1 m^2 este amplasat sacul deformabil, care preia presiunea valului incident si o transmite apei din galerie. Apa care este inpinsa sa curga prin supapele de refulare, amplasate pe diafragmele dintre tronsoane. Diafragme care ocupa exact sectiunea transversala a galeriei, prin care este inpinsa apa, catre roata hidraulica amplasata la capatul sirului de tronsoane. La capatul sirului de tronsoane, legate in serie, apa este ridicata pe o rampa inclinata, pana la inaltimea de lucru a rotii hidraulice. Roata hidraulica trebuie sa aibe capacitatea sa turbineze un volum mare de apa. Fiindca toata puterea valurilor este continuta intrun volum mare de apa. In fata sacului deformabil este amplasata o palnie, formata dintrun taluz submarin pentru ridicarea valului din adancul apei si dintrun parapet inclinat la 45 de grade, plasat imediat deasupra apei. Rostul palniei este sa concentreze valul incident si sa il dirijeze asupra sacului deformabil. Ansamblul palniei ar mai adauga inca un metru la latimea digului. Deci latimea totala a digului enegetic ar fi de 3 m. Deasupra digului se pot amplasa rezervoarele presorizate, in care este injectata apa sub presiune. Presiune care va inpinge apa prin jeturile care actioneaza turbinele Pelton, care vor antrena generatorul electric in sarcina in regim constant.. Iar deasupra rezervoarelor presorizate se poate amplasa pasarela de promenada a digului.
PS大液壓輪, care ar primi apa de pe o lungime mare de valuri, din doua parti, venind de la doua siruri de tronsoane, ar actiona niste pompe de injectie a apei in rezervoarele presorizate, pana ce se ajunge la presiunea de lucru.
Parerea mea este ca sistemele de captare a energiei din valuri cu plutitori au un randament mic. Sigur ca pentru statele de langa oceane, unde sunt valuri mari si pe intinderi vaste problema randamentului nu este chiar imperioasa. Si atunci se pot folosi diverse forme de captatori. In cazul marilor inchise cum este cazul marii Negre, unde valurile de vant sunt in medie mici, se pune stringent imaginarea unor sisteme de mare randament pentru captarea energiei din valuri. Un astfel de sistem ar fi format dintr-o roata hidraulica (de tip banky), de latime mare (cam cat lungimea de creasta a valului) si de diametru mic si avand in fata un concentrator ridicator (pentru valurile mici), ca o palnie care ridica si valul din adancimea apei. Inaltimea de ridicare a apei este mica, dar circuland un volum mare de apa ar asigura puterea necesara care sa actioneze niste tandeme de pompe cu membrana care sa ridice apa la o inaltime convenabila pentru actionarea in regim continuu a turbinei care antreneaza generatorul in sarcina. Deasupra rotii hidraulice, cu axa lunga de vre-o 5-6 m si diametru cam de 0,5-1 m, pozitionata orizontal, imediat deasupra nivelului apei, se plaseaza digul, cu un plan usor inclinat, pe care este aruncata apa valurilor mari, de furtuna, plan (parapet) care conduce apa in cadere in paletele rotii. In felul acesta sunt valorificate si valurile mari, care desi sunt rare, vin cu multa energie, care daca nu ar fi absorbita intr-un fel, ar avea efect eroziv puternic asupra tarmului. De aceea astfel de sisteme este rentabil sa se instaleze, acolo unde se impune protectia tarmului de eroziunea puternica a valurilor. Un dig energetic, format de insiruirea paralela cu tarmul a numeroase astfel de sisteme, ar produce un curent de apa insemnat, intr-un canal suspendat chiar pe coronamentul digului. Curent de apa care ar alimenta in regim continuu turbina de lucru. Astfel digul, pe langa rolul de protectie a tarmului de eroziunea marina, ar fi si sursa energetica. Cred ca numai asa ar putea interesa antreprenorii energeticieni sa investeasaca in niste constructii voluminoase si scumpe, in care totusi castigul energetic este mic, fiindca valurile de la marea Neagra, in medie sunt de mica energie.
Alta idee ar fi ca lantul de roti hidraulice cuplate intre ele, sa antreneze, prin intermediul unui multiplicator de turatie, un generator de mare putere, care ar furniza la borne o putere (energie) variabila, (proportionala) cu puterea medie a valurilor. Aceasta putere ar alimenta electrolizoare, care pot functiona si in regim variabil al energiei. Electrolizoarele produc hidrogen si oxigen, care ar putea fi folosite in uzine chimice, la prepararea combustibililor sintetici cum ar fi propanul. Aceasta ar fi o forma chimica stabila de stocare a energiei. Acest sistem ar fi mai economic deoarece elimina canalul adductor suspendat pe coronamentul digului precum si turbina de lucru.
Un alt sistem de captare a energiei din valuri ar elimina rotile hidraulice foarte mari care sunt de fapt tot atatea turbine si sunt foarte scumpe. Rotile hidraulice de mari dimensiuni, ar fi inlocuite cu niste palete pendulare, care pot fi mai usor construite la dimensiunea valurilor. Paletele, de dimensiunea valului, ar pendula in niste alveole cu profil de arc la 90 de grade. In fata paletelor ar fi, sub apa un taluz ridicator de val si deasupra apei un parapet, director de val, inclinat la 45 de grade. Paletele, in pendularea lor, ar actiona niste pompe de injectie, care injecteaza apa cu presiune intrun tub de presiune. In tubul de presiune se formeaza deasupra apei o perna de aer comprimat la presiune de 10-12 atmosfere, ceeace ar echivala cu o conducta fortata, cu o inaltime de cadere a apei de 100-120 de metri. Din tubul de presiune apa este trimisa intro turbina Pelton, care antreneaza generatorul in regim constant. Deci tubul de presiune, la care sunt racordate toate pompele de injectie din componenta digului energetic, constituie sistemul integrator al energiei discontinue a valurilor.
Ma gandesc ca ati putea transmite ideea digului energetic, care functioneaza pe principiul pompei peristaltice, la un institut de proiectari de diguri marine. Ma gandesc ca un astfel de dig, care este totusi o structura complexa, ar consuma mai putine materiale de constructie si ar permite chiar o exploatare industriala a energiei valurilor. Fiindca ar putea lucra pe o lungime mare de valuri. si ar putea capta si valurile mici si valurile mari de furtuna. Zic ca pentru un val de furtuna de 2 m inaltime, creasta valului ar fi de 1 m deasupra nivelului apei. Sectiunea tronsonului, plasat imediat sub nivelul apei, ar fi deci de 1 m^2. Pe peretele dinspre laguna sunt decupari de sectiune mare, acoperite de supapele de admisie a apei in sacul deformabil. Supapele trebuiesc astfel dimensionate si profilate, incat sa fie usoare si rezistente la presiunea apei si sa asigure umplerea sacului, cu apa din laguna, in timpul scurt al retragerii valului incident. In fata galeriei prin care este inpinsa apa, de catre presiunea valurilor, intro sectiune egala, tot de 1 m^2 este amplasat sacul deformabil, care preia presiunea valului incident si o transmite apei din galerie. Apa care este inpinsa sa curga prin supapele de refulare, amplasate pe diafragmele dintre tronsoane. Diafragme care ocupa exact sectiunea transversala a galeriei, prin care este inpinsa apa, catre roata hidraulica amplasata la capatul sirului de tronsoane. La capatul sirului de tronsoane, legate in serie, apa este ridicata pe o rampa inclinata, pana la inaltimea de lucru a rotii hidraulice. Roata hidraulica trebuie sa aibe capacitatea sa turbineze un volum mare de apa. Fiindca toata puterea valurilor este continuta intrun volum mare de apa. In fata sacului deformabil este amplasata o palnie, formata dintrun taluz submarin pentru ridicarea valului din adancul apei si dintrun parapet inclinat la 45 de grade, plasat imediat deasupra apei. Rostul palniei este sa concentreze valul incident si sa il dirijeze asupra sacului deformabil. Ansamblul palniei ar mai adauga inca un metru la latimea digului. Deci latimea totala a digului enegetic ar fi de 3 m. Deasupra digului se pot amplasa rezervoarele presorizate, in care este injectata apa sub presiune. Presiune care va inpinge apa prin jeturile care actioneaza turbinele Pelton, care vor antrena generatorul electric in sarcina in regim constant.. Iar deasupra rezervoarelor presorizate se poate amplasa pasarela de promenada a digului.
PS大液壓輪, care ar primi apa de pe o lungime mare de valuri, din doua parti, venind de la doua siruri de tronsoane, ar actiona niste pompe de injectie a apei in rezervoarele presorizate, pana ce se ajunge la presiunea de lucru.